marți, 27 mai 2008

Racitura

Nu pot sa cred! Ieri a tot tusit un nene langa mine in autobuz si azi sunt o mumie. Dorm toata ziua, dau banii pe medicamente si vegetez.

luni, 26 mai 2008

people

People are scary! M-am saturat de oameni. Strica tot! Iti distrug fericirea, iti iau mancarea, iti dau raceala lor cand iti stranuta in fata, trebuie sa le cedezi locul in autobuz...bleeeeaaah

luni, 19 mai 2008

Cartierul lui Oz

Fratele meu este bantuit de o melodie din The wizard of Oz. E bolnava melodia...e contagioasa!

Am plecat intr-o zi din casa cu melodia asta in cap. In timp ce aveam pe repete versurile parca trec in ciudata lume a lui Oz: in cartierul in care stau amatorii de lovit mingea cu piciorul vor sa duca sportul mai sus, pana pe acoperisul blocului. Mda, in Bularga se joaca fotbal pe bloc.

vineri, 16 mai 2008

Dulapul lui Filfi

Raftul 1 ( sus ):
- haine murdare
- haine spălate luna trecută
- 1 şampon
- 1 gel de duş ( încă nefolosit )
Raftul 2:
- haine spălate acum 2 luni
- haine murdare
- perie de păr şi o periuţă de dinţi înfiptă în ea
- pastă de dinţi e absentă
- prosop nespălat
- hârtie igienică
- 1 borcan cu brânză de capră
- deodorant Giordani
Raftul 3:
- multe farduri
- farfurii
- linguri
- 1 oală cu sarmale
Raftul 4:
- încălţăminte
- 2 oale
- 1 cratiţă cu ulei
- 1 pungă cu soia
- 1 sticlă apă de chiuveta din baie
- 2 kg ceapă
- 100 g usturoi granulat
- 1 ceaun

Daca sap prin memorie

În Italia vara trecută se purtau chiloţii, chiloţii la vedere. Toţi locuitorii cu vârsta sub 30 de ani îşi scoteau lenjeria intimă la plimbare. Pantalonii erau lăsaţi în vine şi lăsau să se vadă imprimeuri cu Tweety, cu Mini Mouse sau floricele, în cazul băieţilor nu se purtau personaje Disney ci mesaje. Ea îl plimba pe Tweety iar el avea pasiunea scrisă cu roşu aprins. Nu se purta lenjeria albă, era clar pentru toată lumea eşti o cârpă de praf ambulantă. Unde te aşezai, curăţai.
Între orele 12 – 15 era pauza de masă pentru toate desuurile. Toţi chiloţii se retrăgeau pentru un duş răcoritor. Rar dacă mai îndrăzneau vreo pereche să înfrunte soarele arzător şi să rişte să se decoloreze. În pauză de masă mulţi chiloţei se mutau, tot la vedere, pe sârmele de rufe care atârnau deasupra străzilor. Acolo e locul lor, în stradă, să-i vadă lumea.
Cu lenjeria curată se mai ieşea la o plimbare seara. O parte din cei care erau mândri de chiloţii lor ridicaţi până la gât mergeau în parc. Acolo ştergeau orice urmă de praf , îmbătaţi fiind de mirosul de ţigări cu marijuana. Nici puştiul cu chiloţii albi nu mai era atent la ce gard ştergea, şi-a cumpărat şi el un ghiveci cu marijuana, e 8 euro la colţul străzii.Pe la ora 23 toate desuurile dispar brusc. Toată lumea la culcare şi mâine va timp să-şi scoată chiloţii la plimbare.

Program de vadane

Unde merg bătrânii la ora 7 dimineaţa? Toate mijloacele de transport în comun sunt asaltate de zeci, sute, mii de pensionari de la primele ore ale dimineţii. Dacă majoritatea magazinelor, sediile firmelor şi băncile se deschid pe la 8 – 9 şi se închid pe după ora 20.00, ei unde se grăbesc? Cozile din tinereţea lor, teoretic, au dispărut, sau nu? Pe la Flanco pe Independenţei păzesc vreo zece bunici magazinul de dimineaţă. Coada se formează pe la 7.00 dar magazinul se deschide la 9.30. Primul angajat al firmei e cel mai nefericit, el e tras la răspundere pentru ora târzie la care se deschide, „Program de vadane domle’. Noi de când aşteptăm aici să deschizi magazinul”. Când lucram la Infernity vedeam şi eu cate unul trăgând de uşile mall-ului cu jumătate de oră inainte de deschidere dar credeam că e un fenomen rar.
Altă întrebare existenţială: ce cară în sacoşe uriaşe? Există câte o piaţă de zarzavaturi în fiecare cartier. Ei de ce merg cu sacoşe agricole sau cărucioare din Cug până în Păcurari? Care e logica? Se înţelege că pensionarii nu plătesc transportul în comun dar cei care cumpără bilete de ce trebuie să sufere?
Gratuitatea pe mijloacele de transport este explicată de dificultatea cu care se pot deplasa persoanele în vârstă. De multe ori se întâmplă să vezi cum bunicii merg cu o viteză uluitoare spre scaunele goale, mai mai să îi prindă radarul. Poate că beneficiarii permiselor gratuite de la RATP ar trebui să treacă un examen. Proba eliminatorie: rezistenţă fizică.

La ce oră TE CU(L)CI?

Într-un oraş mic, adevărata viaţă a locuitorilor poate fi văzută doar noaptea, undeva după ora 1. Nu mă mândresc cu faptul că mi-am petrecut zilele libere de Paşte în Tecuci, dar a treia zi de „vacanţă” a recompensat plictiseala anterioară. Înjurătura preferată a celor care bântuiau pe străzi, la ore târzii în noapte, era legată de sărbătoarea care era gata de plecare, mai exact de un produs dulce,pasca.

Parc 9 luni
Tot fiţosul îşi rezervă o masă la restaurantul Parc. Ce nume stupid pentru un local aşezat lângă un parc cu renume prost, parcul 9 luni. Bătaia se dă pe mesele din curte, că trebuia să vadă lumea că noi am ieşit să mâncăm în oraş! It’s a must, dacă vrei să te crezi cool!Nu am avut nevoie de rezervare, a treia zi de Paşte, am găsit o masă. Aparent tot localul era facut cu gust, tablouri în loc de logoul Pepsi şi muzică în surdină, nu Adi Minune live. Ca să nu fim dezamăgiţi, pe gresia Versace, tocurile mele şi-au pierdut echilibrul. Nu am căzut pe acolo pentru că prietenii sunt acolo ca să te ţii de ei :) . Mâncarea a venit târziu, după 1 oră de aşteptare. Mâncare e mult spus, pe la ora 23 nu avea rost să comandăm pui la grătar cu piure că nu mai aveau. Din bucătărie mai lipseau şi orezul şi brânza, aşa că ne-am mulţumit cu o salată de fructe. Nota de plată a fost delicioasă, din ea am aflat că salata de fructe se mănâncă cu pâine.

Colţ de rai
Foamea ne-a făcut o vizită după ce am achitat nota de plată. Am plecat prin oraş în căutare de nonstoape că să mâncăm ceva. Crisitinuţa nu a plecat din parcare cu frâna de mână pusă, ăsta trebuia să fie un semn, dar nu a fost. Am renunţat repede la idee şi am căutat măcar o terasă să bem un suc. Era plin de puştime în Pub, în Scorpion era muzică de muntă iar Faraon era închis. Doar un „Colţ de rai” mai avea uşa deschisă. Aici pe lângă acvariile cu rechini in miniatură, fumul de ţigară era gros. La o masă alăturată, un individ, în costum alb, vorbea de zor la telefon prin bluetooth. Era înfrijorat că a pierdut trenul. Dar conversaţia nu se mai termina, după 30 de minute de vorbit la bluetooth acesta se cam încălzeşte, atunci am realizat că el nu avea telefon la el, ci prea mult alcool în acumulator. Şi-a luat sacoşa agricolă de sub masă şi la plecare a promis că se întoarce pentru alte beri dacă pierde din nou trenul. La ieşirea din Rai am avut impresia că văd un vecin în pijamale alergând prin faţa blocului, şi acum trebuie să precizez că stau aproape de Colţul ăla de Rai.
Parcul din centru era primitor şi pe la ora 2. Aleea Cunoaşterii era plină de flori, statui şi cristale. Un om care a terminat înalta şcoală de corecţie a făcut din parc un punct fierbinte al oraşului. Următorul link nu poate fi accesat de către persoanele slabe inimă, imagini văzute aici pot provoca crize râs, pocniri de lentile sau coşmaruri! http://www.pazvante.ro/

La întoarcere vecinul meu în halat de baie alb era tot prin faţa blocului. Acum stătea ascuns după un colţ şi pândea. Când a văzut că a oprit Cris maşina în faţa lui a luat-o repede la fugă. În grabă şi pierdut bucata de hârtie igienică cu care se ştergea la nas. Poate că la 30 de ani te plictiseşti să umbli prin oraş cu haine normale. Am încheiat seara cu turul de fiţe al oraşului. Tecucenii ştiu de ce!
Powered By Blogger