Cancer la bucată

Motivele unui dependent de filtru:
Sunt impotent psihic să renunţ la ţigări! Nu am nevoie de ajutorul farmaciştilor sau a medicului pentru a opri desfrâul din plămânii mei! Faptul că fumatul poate duce la impotenţă nu mă afectează dacă sunt femeie şi mă doare în plămânul stâng de sănătatea celor din jurul meu. Lasă că mai mult rău vă fac maşinile alea care de abia îşi mai târăsc roţile decât plăcerea mea amară. Tenul nu îmi este afectat de fumul omniprezent în jurul meu, creme care să-mi regenereze celulele pielii cred că există prin magazine. Hai ca sunt tânăr! Cancerul nu se afla în planurile mele de viitor, e o boala a bătrânilor! Ce mă plictisesc etichetele astea de pe pachetul meu fericire! Hai să fim serioşi? Cine le mai vede?

Plătesc un preţ mic, 5 lei, pentru tratamentul meu împotriva plictiselii. La fumat îţi faci noi prieteni, cine nu apreciază senzualitatea unui plămân uscat? Ce bărbat nu e fascinat de o ţigară subţire printre degetele finuţe ale unei femei si ce doamna nu apreciază dantura unui bărbat care îi şopteşte că e îndrăgostit de fum? Reţetă pentru fericire.

Sunt zeci de răspunsuri la avertismentele de pe pachetele de ţigări şi nici măcar imaginea unui plămân colorat cu nuanţe de cancer nu e de ajuns. Prin şcoala generală încercam cu tărie să îmi conving colegii şi profesoara de logică să renunţe la fumat. Am reuşit, cu pile pe la policlinică, să fac rost de o radiografie pe care nu vreau sa o revăd curând. Am ţinut în mână câteva minute povestea unor plămâni care nu mai ştiau cate ţigări au înghiţit de-a sila. Posesorul lor era mort iar povestea lipsita de happy end era proaspătă. Răspunsul profesoarei mele a fost: „Ce drăgut! Păi ar trebui sa ne lăsam de fumat!” In seara următoare ea dansa pe masa intr-un bar, cu pahar de rachiu in sutien si cu o ţigară în mână. Dacă ar fi fost imortalizat acel moment el chiar merita sa fie lipit pe „reţeta de fericire”.